Draga mamica din metrou,
Te-am vazut urcandu-te aseasa cu puiul tau de 3-4 ani la Dristor. De fapt, pe el l-am auzit inca dinainte de a se deschide usile. Ati urcat si el si-a continuat tantrumul teribil tavalindu-se putin pe jos.
Dar, nu v-am vazut doar pe voi mamico. I-am vazut si pe calatorii care ba se uitau oripilati la scena, ba incercau sa iti dea sfaturi, ba sa te invete sa iti potolesti copilul.
Si m-a durut mamico. Pentru ca te inteleg. Ei nu…
Uitandu-ma la ei mi-am dat seama ca o parte nu au copii, iar alta parte i-au avut atat de demult incat nu-si mai amintesc cum e viata cu un pui de 3-4 ani.
M-a durut impertinenta si superioritatea cu care te-au tratat. Dar trebuie sa ii ierti.
Habar nu au ca poate puiul tau era obosit, sau poate ii era foame sau poate pur si simplu, dupa o zi in care poate nu a stat cu mami ci cu un strain, simtea nevoia sa isi verse frustrarile chiar atunci si acolo…
Habar nu au ca poate tu te trezesti dimineata la ora 6, muncesti 8-10 ore, iti iei puiul de la gradi/bona/bunici si acesta se asteapta sa fii ca noua. Si trebuie sa mai stai 2-3 ore sa te joci cu el. Si il adormi. Dupa care mai stai dupa miezul noptii facand lucruri lasate neterminate peste zi.
Sofia, vazand puiul tau, m-a intrebat ce face baiatu’…I-am raspuns cat am putut de tare, ca sa auda si “cunoscatorii” ca baiatul e putin suparat si se exprima asa cum face si ea atunci cand e suparata. Asta pentru a intelege ea, dai mai ales CEILALTI, ca puiul tau este in regula mamico. Doar ca are o seara proasta, poate putin mai proasta decat a lor, poate nu atat de proasta ca a ta.
Capul sus mamico si astupa-ti urechile la cuvintele lor reci si goale.
Nu e vina ta! Nu e vina puiului tau!
Te-am vazut, mamico!
Te-am simtit…