In centru, acasa

 

Nici un loc nu mi se pare mai frumos ca Centrul Vechi, al oricarui oras in general, al Bucurestiului in special. Nimic nu se aseamana cu stradutele incarcate de istorie si povesti.

Cu siguranta exista orase cu centre mai frumoase ca ale Bucurestiului. Al nostru este dezolant uneori. Aseara ma plimbam alaturi de sotul meu pe strazile pavate in cautarea unui loc in care sa bem o cafea buna. Stradutele erau aproape pustii, luminile incepeau sa se aprinda, iar geamurile localurilor ne imbiau sa intram. Dar daca ne uitam mai sus de linia privirii vedem cladirile vechi aflate intr-o paragina dureroasa. Aratau ca niste bube canceroase pe un trup batran ce odata era aproape parizian. E dureros de trist sa vezi ca nimanui nu-i pasa de un patrimoniu atat de valoros care poate aduce un capital atat de important.

Mi-ar placea ca Centru Vechi sa fie stralucitor ca in alte orase, sa ne aduca aminte de perioada interbelica si nu de razboi…..un razboi al foamei, al saraciei si al nepasarii.

Totusi, oricum ar fi, iubesc Centrul vechi si, trecand cu vederea cladirile darapanate si strazile desfundate, simt de fiecare data ca ma aflu intr-un loc misterios si feeric aflat la granita dintre vechi si nou.

This entry was posted in Ina's tangled mind. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− four = 0

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>