Ina Sandu Blog

Inca din sarcina mi-am promis ca nu voi fi mama-closca. Nu o voi survola niciodata cu aripile intinse ca nu cumva odorul sa pateasca ceva.
Clostile cresc intotdeauna copii impeidicati, nesiguri si fricosi. Life is rough my friend, o vanataie nu te doboara, sunt lucruri mai greu de indurat.
Sofia a luat-o de o vreme la pas tinandu-se de ce apuca, singura inca ii este teama. Nu toti pasii sunt usori, ne mai impiedicam, mai cadem, mai dam cu fundul de pamant, dar ne ridicam si mergem mai departe.
Avem in sufragerie un scaun de care se tot ridica. Cateodata cade, uneori mai usor, alteori mai tare. Pune mana la locul unde s-a lovit. Intoarce privirea spre mine de parca ma intreaba “mami, ma doare?”. O vad de fiecare data cu toate ca ma uit mai mereu doar cu coada ochiului. Daca o bag in seama incepe sa planga, daca nu isi vede in continuare de joaca.
Si mi se pare incredibil nevoia “de mami” pe care o are. Stie ca mami este acolo si ca mami stie cand s-a lovit tare tare. Si mai stie ca mami o ia in brate de cate ori doare. Daca mami nu zice nimic e clar ca nu ma doare, doar sunt fetita mare, asa imi zice.
Cand o iau in brate si isi pune capul pe umarul meu i-as povesti ca sunt alte lucruri care vor durea tare-tare si ca, chiar daca mami o va lua in brate, durerea nu va fi mai mica….doar poate mai usor de suportat.
Vreau sa cresc un copil neinfricat, care sa nu se teama de nimic, dar care sa stie ca, orice ar fi, mami este acolo!

Copilul meu este minunat EXACT asa cum este.
Am obosit sa fiu “invatata” zilnic “cum e bine sa fac”. Cred ca fiecare mama are dreptul sa isi cresca puiul asa cum considera ea, dar asta nu inseamna ca acele metode sunt cele mai bune. Sunt cele mai bune pentru ea, pentru copilul ei si… cam atat.
Stiu mamici care s-au aratat indignate ca Sofia doarme cu noi in pat. Asa, si? Cand doarme cu noi, doarme mai mult si mai bine. Are timp suficient sa doarma si singura. Iar despre intimitatea noastra, nu cred ca patul din dormitor este singurul loc unde iti poti exersa intimitatea…
Sofia este purtata in brate, de la botez refuza cu indarjire carutul. Nu imi e usor si poate ca nici placere nu imi face de fiecare data, dar nu voi fi niciodata genul de mama care sa isi lasa copilul sa urle pentru a-l invatat autolinistirea si resemnarea.
Pana acum vreo 2 saptamani Sofia adormea numai plimbata si leganata. Dar, vaaaai, nu e bine!!!!
Stiti ce? Fata mea a decis SINGURA cand este momentul in care nu mai are nevoie de bratele mele pentru a adormi. Diferenta intre copilul meu si ai altora este ca ea nu a plans de si-a rupt plamanii zile la rand pana a fost “dresata” sa adoarma singura pentru ca mami nu vrea sa o ajute.
Asa cum si eu am propriile pareri referitoare la metodele altora asa au si altii. Singura diferenta este ca eu nu voi sustine ca metodele mele sunt cele mai bune.
Cu totii suntem diferiti, functionam diferit, reactionam diferit.
Copilul meu este minunat, eu sunt o mama minunata si felul in care aleg sa o cresc si sa o educ este minunat pentru noi.